CAPITOLUL 1

— Mi-e teamă că totul este putred la mijloc si că vom da de necaz. —

         Închise usa cu grijă, fără să-i trezească pe gemeni si se duse în camera sotului. Acesta privea plictisit o telenovelă veche pentru că încercase să o convingă să rămână măcar de data aceasta acasă, însă nu mai avea niciun rost pentru că ea nu voia să asculte ce are el de zis. Roberta fu sunată în urmă cu o oră de către comisar care îi cerea să se prezinte la sediu si fără să comenteze prea multe, acceptase misiunea ce îi era atribuită. Albert refuzase, chiar îi impuse să meargă la acea oră din noapte la sediu pentru că de fiecare dată când aceasta era chemată în afara programului, vestile rele sporeau si îsi făcea griji pentru sotia sa.

          — Îmi pare rău, Albert! stii că toate rezultatele mele din de activitatea pe care o am în cadrul investigatiilor, nu? îl întrebase după ce se asezase pe marginea patului.

           Bărbatul nu îsi îndreptă privirea către ea, ci aplecă usor capul în jos în timp ce ea încerca să îi aseze într-o parte părul căzut pe frunte. La televizor rula o telenovelă în limba spaniolă, iar Albert, desi era bărbat, aprecia acest gen de televiziune. Era uneori obsedat să stie ce are de-a face un lucru cu altul, un personaj cu altul sau pur si simplu de ce viitorul se construia pe baza trecutului.

            — Crezi că vei fi acasă până dimineată? insistă acesta să o interogheze pe sotia sa.

            — Eu asa sper. Până acum aceste semnalări târzii au fost simple bazaconii ce se rezolvau într-o oră sau două.

            Oftă. Tot nu se putea împăca cu ideea că ea avea să se implice pentru a treia oară într-un caz care nu avea niciun folos, din care nu câsriga niciun ban, ci doar niste puncte în plus care contau la trecerea semestrului.

             — Bine. Să ai grijă de tine, în regulă? îi mângâie obrazul si îi vorbi cu glas duios si plin de îngrijorare.

             — O să am, îi răspunse ferm si îl sărută scurt pe buze, după care părăsi dormitorul.

            Încăltase bocancii de iarnă ce îi ofereau căldura necesară la picioare, luă o căciulă cu blană si apoi geaca de fâs din cui, după care părăsi casa în aceeasi liniste sumbră. Se urcă în masina sa, un jeep negru din 2017 luat la mâna a doua, si acceleră usor, părăsind strada unde îsi avea locuinta. Nu era prea departe de sediu, casa sa pozitionându-se pe strada Rutterh care nu era tocmai cea mai locuită. Roberta avea trei familii în jurul său, iar acestea nu erau foarte comunicative. Familia Robin avea doar o fiică de saisprezece ani care era mereu plecată de acasă si care avuse multe probleme cu politia. Apoi, familia Brown era formată din doi bătrâni si nepoata lor de nouăsprezece ani, vânzătoare la magazinul alimentar de la capătul străzii.

              Dacă cele două familii abia îsi semnalau existenta, familia Tollens era, în schimb, una gălăgioasă. Erau sapte copii la părinti, iar toti aveau câte ceva de rezolvat zilnic. Tipau, se băteau cu ce apucau, ieseau dezbrăcati acolo unde zăpada era mai mare si...